Steven Spielberg, The Fablemans. Regizorul vorbește despre secretele din spatele filmului, dar și despre retragerea sa: „Nu este cântecul meu de lebădă!”

Când spui Steven Spielberg, spui Lista lui Schindler, E.T. Extraterestrul, Indiana Jones, Jurassic World, Salvați soldatul Ryan și alte zeci de filme care au umplut săli de cinema pe tot globul și au ajuns punctele de reper ale cinematografiei mondiale. Steven Spielberg a redefinit cinematografia populară mondială începând cu 1975, când a lansat blockbuster-ul Fălci, și continuând până în prezent.

Steven Spilberg, un regizor desăvârșit

Regizor, producător și scenarist, Spielberg este câștigătorul a trei premii Oscar. A primit nouă nominalizări la categoria Cel mai bun regizor și a câștigat de două ori cu Lista lui Schindler și Salvați soldatul Ryan.

A treilea premiu l-a primit la categoria Cel mai bun film cu Lista lui Schindler. În total, filmele pe care și-a pus amprenta Steven Spielberg au primit 147 de nominalizări și au câștigat 16 premii Oscar, inclusiv The Fablemans, care este nominalizat la nu mai puțin de 7 categorii în acest an.

Reporter: Este „The Fablemans” un punct de cotitură pentru dumneavoastră? Ce schimbări urmează după acest film?

Steven Spielberg: Știi ceva? Nu știam că vreunul dintre acele filme m-a schimbat până nu au trecut 20 de ani după fiecare dintre ele, de fapt. Dar voi spune că acest film este pentru mine o modalitate de a-mi aduce mama și tatăl înapoi. Și, de asemenea, le-a adus și pe surorile mele, Annie, Susie și Nancy, mai aproape de mine decât am crezut vreodată posibil și pentru asta a meritat să fac filmul.

Reporter: V-ați gândit la acest film cu mult timp în urmă?

Steven Spielberg: Este evident ca mă gândesc de ceva timp. și nu știam cu adevărat când aveam de gând să mă ocup de asta. Nu pentru că m-am hotărât să mă retrag și acesta este cântecul meu de lebădă, promit. Nu credeți nimic din toate astea. Să nu credeți asta.

Tony (Kushner – n. red.) și cu mine am început să vorbim despre această posibilitate când făceam Lincoln împreună, aceasta a fost prima dată când am discutat despre acest proiect (The Fablemans).

Reporter: Cum ați reușit să faceți acest film?

Steven Spielberg: Tony a îndeplinit funcția de terapeut, iar eu am fost pacientul lui, am vorbit și am to vorbit mult timp, iar Tony m-a ajutat să trec peste asta. Dar când a început Covid-ul… Asta a fost înainte de Covid… Când a început Covid-ul, toți aveam mult timp și tuturor ne era frică.

Și nu cred că cineva a știut în martie sau aprilie 2020 ce urma să se întâmple în artă sau chiar în viata de zi cu zi și cum urmau să evolueze lucrurile un an mai târziu.

Și cred că, în acest sens, am simțit că lucrurile s-au înrăutățit din ce în ce mai mult, și am simțit că, dacă voi lăsa ceva în urmă, este lucrul pe care trebuie să îl rezolv și să dezvălui despre mama, tatăl meu și surorile mele, Anne, Sue și Nancy. Nu am avut un sentiment de „acum ori niciodată”, dar am fost aproape de a-l avea.

Reporter: Cum ați reușit să selectați acest grup de actori remarcabili pentru roluri atât de diferite? Tatăl dumneavoastră, mama, chiar și dumneavoastră în perioada copilăriei, precum și ceilalți membri ai familiei?

Steven Spielberg: Ei bine, o parte este, evident, că trebuia să am o relație cu ei care să pară organică și autentică. Și nu a fost vorba de nimic altceva decât cu cine pot avea o conexiune profundă care să îmi amintească cel mai mult de oamenii care mi-au adus în această lume și m-au crescut și mi-au oferit valori bune și mi-au dat… De la mama am avut o groază de libertate să „vânez tornadele”, metaforic, tot timpul.

Și am încremenit – așa cum știe și Michelle (Williams – n.red.) – când am întâlnit-o prima dată. Nu aveam un film pentru ea, dar îmi doream foarte mult să cunosc persoana care a făcut Blue Valentine. Și așa, ea a rămas ca o idee în lobul prefrontal pentru Mitzi sau pentru personajul mamei mele, Leah.

Și apoi am simțit același lucru în legătură cu Paul.

Reporter: În timpul acestui film, aflăm că ați fost brutalizat (bullying) în copilărie…

Steven Spielberg: Bullying-ul este doar un aspect minor al vieții mele. Antisemitismul este un alt aspect al vieții mele, dar nu este o forță conducătoare în viața mea, cu toate că m-a făcut să fiu foarte, foarte conștient de timpuriu că sunt un marginal.

Trebuie să spun, de asemenea, că atunci când am fost hărțuit în ultimul an de liceu, doar doi băieți au fost reprezentați în film. Nu școala m-a agresat pe mine. Școala este în regulă. Au fost doar doi indivizi. În general, ce mi s-a întâmplat nu se reflectă automat asupra instituției acelui liceu.

Și a fost un aspect al vieții mele. Am vrut să intre în film, dar nu trebuia să fie tema filmului.

Reporter: Așadar, este The Fabelmans o modalitate de a vă lua rămas bun și de a vă retrage?

Steven Spielberg: Cu siguranță, nu! Nu m-am hotărât să fac acest film acum pentru că am decis să mă retrag! Acest lungmetraj nu este, într-un fel, cântecul meu de lebădă. Chiar nu ar trebui să vedeți acest film ca pe un fel de retragere.

Mai am multe de spus și de făcut.

Fabelmans este mai degrabă un fel de terapie pentru mine!

Reporter: De ce sunteți cel mai mândru, astăzi, după ce ați regizat The Fabelmans?

Steven Spielberg: Am impresia că prin acest film am reușit să-mi apropii familia. The Fabelmans este, pentru mine, o modalitate de a-mi readuce la viață atât mama, cât și tatăl. Dar în același timp am sentimentul că acest film mi-a permis să fiu mai aproape ca niciodată de surorile mele, Annie, Susie și Nancy!

The Fablemans a fost regizat, scris și co-produs de Steven Spielberg. Este un film cvasi-autobiografic bazat pe adolescența și primii ani de muncă ai regizorului.

The Hollywood Reporter a descris The Fablemans ca fiind „…o surprindere vie a primelor sclipiri de intuiție cinematografică ale autorului și un portret, plin de dragoste, dar neumbrit de nostalgie, al familiei care l-a creat.”